duminică, 18 noiembrie 2018

Drumul pietrei di su' Stan ...

Prima duminică din Postul Crăciunului, deși o cam strîns on mnez vîntul Guruiețălor, sʼo nimerit să calc pe cărările dorului pe la Fîntîna Fagului, pe Cărarea Fetelor, pe la Gura Cerului și colinda ... lerului, pe poteci bătucite cîndva de optincile năprădenilor, echipați cʼo rangă șʼon baros să facă ptiatră din Stanu Cozlii. Cam tăte căsile din Năpradea stau pe piatra Stanului, la umbra stejarului și prundul Someșului, toate fundațiile fiind făcute din piatră adusă di suʼ Stan, clădite din teglă arsă, turnată din voioje frămîntate din lut, cu arjeaua din grinzi și corni ciopliți din lemn de goron. Corindă, corindă, nuʼi cine să prindă o lómpă de grindă, lompașul în tindă, lumina sʼaprindă ... și noaptea sʼo stingă .. ʺNʼo fost ușor pʼatunci, că era tare rău de bani .. mă sculam cu nópteaʼn cap, adăpam caii după ce iʼam hrănit bine și leʼam dat abrac, îi înhămam, îmbucam și io în fugă, și hai la deal pînă suʼ Stan. Acolo dezlegam caii di la car șiʼi lăsam să pască pînă cotam io ptiatră și încărcam caru. Api cu ptiatra era tare greu de lucrat, neʼam făcut on fel de terase etajate din care tăt cioplèm cîteʼo bucată șiʼo ducèm la car. Clătem cîte on bolovan mai mare pă careʼl sfărmam cu barosu și tăt așe. Făcèm și două drumuri din astea pă zî, da de multe ori mă prindè sara cînd ajunjèm cu ptiatra în sat cu o tură numa, și tăte astea pîntru cîțiva bănuți, că era criză mare de bani ... ʺ, zicea tata, pîntu care greul avea, și are și amu la aproape 87 ani, altă unitate de măsură față de ce știm sau bănuim noi. Țăran cioplit din Piatra Stanului, adăpat din Fîntîna Fagului și descîntat de sudoarea cerului, e prea greu pentru lumea asta ușoară de azi ... Am făcut azi exact drumul pietrei di suʼ Stan, drum careʼși mai cîntă doinele șiʼși jelește turmele ... multe ar fi de spus, da poate altădată ... amu vă las să admirați, să respirați, să inspirați ... să aspirați ... și să nu fiți supărați ... :) Cele bune!!